Descriere completă
Apasă pentru a extinde biografia speakerului.
După absolvire, a efectuat stagii la Instituția Republicană de neuropsihiatrie infantilă Paclisa, sub supravegherea dr. V. Ile, unde s-a implicat în cercetări privind instabilitatea psihomotorie și psihocibernetică, colaborând cu Prof. Bălăceanu Stolnici.
A urmat apoi un stagiu la Sanatoriul de nevroze Săvârșin, alături de dr. A. Dan, unde a dobândit experiență în psihodiagnostic, psihodramă și logoterapie.
Din 1965 a devenit cadru didactic la Clinica Psihiatrică din Timișoara, sub îndrumarea profesorului E. Pamfil. În 1969 a obținut titlul de doctor cu o lucrare dedicată psihopatologiei spațiului trăit, având ca temă agorafobia.
Prima sa carte, Patologie obsesivă, a fost publicată în 1973 la Editura Medicală din București. În deceniile 1970-1980 s-a axat pe psihiatria comunitară, desfășurând activități inovatoare în acest domeniu.
Din 1983 a preluat conducerea Clinicii Psihiatrice Timișoara, unde a promovat evaluările cantitative în psihopatologie și abordările clinice și antropologice ale domeniului. A fondat un registru de cazuri de psihoze, activ timp de 30 de ani.
Între 1977 și 1987 a avut dialoguri la Păltiniș cu C. Noica.
După 1990 a devenit profesor universitar, conducător de doctoranzi și membru emerit al Academiei de Științe Medicale. A fost primul președinte al Asociației Psihiatrice Române, sprijinind formarea în psihoterapie și înființarea Asociației Române de Psihoterapie în 1998.
A publicat numeroase cărți de psihopatologie clinică și antropologică, precum și eseuri de antropologie filosofică și memorialistică. După anul 2000 s-a dedicat sistematic psihopatologiei antropologice, publicând monografii precum Bazele psihioatologiei clinice, 2010, Editura Academiei.
A participat anual la dezbateri internaționale de psihopatologie la Paris și a publicat sinteze în acest domeniu, precum Psihopatolgia psihozelor, 2016. Cărțile sale se concentrează pe psihopatologie, eseistică de antropologie filosofică și memorialistică.